Queen

 

 

Noapte bună în compania unui om plecat, sadly, mult prea devreme de aici 

Sometimes I get the feeling
I was back in the old days – long ago
When we were kids when we were young
Thing seemed so perfect – you know
The days were endless we were crazy we were young
The sun was always shinin – we just lived for fun
Sometimes it seems like lately – I just don’t know
The rest of my lifes been just a show

Those were the days of our lives
The bad things in life were so few
Those days are all gone now but one thing is true
When I look and I find I still love you

You can’t turn back the clock you can’t turn back the tide
Aint that a shame
Id like to go back one time on a roller coaster ride
When life was just a game
No use in sitting and thinkin on what you did
When you can lay back and enjoy it through your kids
Sometimes it seems like lately – I just don’t know
Better sit back and go with the flow

Cos these are the days of our lives
They’ve flown in the swiftness of time
These days are all gone now but some things remain
When I look and I find no change

Those were the days of our lives – yeah
The bad things in life were so few
Those days are all gone now but one things still true
When I look and I find
I still love you

I still love you

 

 

Munca în UK- înfiinţarea unei firme (LTD)

În postarea aceasta am prezentat pe foarte scurt paşii necesari pentru a munci ca self-employed în UK. Aici voi încerca să completez cu un caz particular şi anume înfiinţarea unei firme cu răspundere limitată (ltd) care este o altă formă juridică prin care se poate munci legal pe cont propriu.

Trebuie să precizez de la început că dreptul de a angaja oameni îl ai în ambele situaţii. Nu e nevoie de firmă ca să angajezi oameni aici. Trebuie doar să te înregistrezi la Tax office ca şi angajator şi să respecţi evident reguli privind declaraţii lunare şi anuale privind salariile şi impozitele plătite .

Să revin la înfiinţarea firmei.

Aceasta se face direct la Companies House care este echivalentul Camerei de Comerţ la noi deşi nu are atâtea atribuţiuni pentru că există si camere de comerţ separat de aceasta care au atribuţiuni asemănătoare cu cele de la noi.

Se poate apela şi la o firmă care se ocupă cu…înfiinţări de firme dacă vrei să laşi altora ceva din capitalul de pornire . Treaba e foarte simpla, taxele de înmatriculare sunt de 20 de lire pentru cei dispuşi să aştepte circa 5 zile sau 50 pentru urgenţă adică ai actele în aceeaşi zi. Nu e nevoie de nicio dovadă privind adresa sau identitatea, totul se face pe propria răspundere.

Diferenţa intre un self-employed şi un proprietar de firmă e legată mai mult de cheltuielile de contabilitate (există declaraţii anuale în plus). Juridic, un LTD va fi mai greu de desfiinţat, răspunderea faţă de creditori este însă, evident, limitată la valoarea capitalului.

Mai există şi ceva avantaje fiscale pentru cei care folosesc o firmă dacă vor să-şi cosmetizeze profitul impozabil, dar asta e treaba de meseriaş

Pentru cei care vor să folosească firma din ţară trebuie să înfiinţeze o filială (branch) aici. După mine nu este prea avantajoasă varianta decât în cazul în care ai o firmă cu o marcă foarte cunoscută şi care marcă are nevoie de protecţia firmei mamă, sau dacă vrei să-ţi transferi angajaţii aici fără complicaţii.

Să mai adaug că poţi funcţiona ca şi afacere timp de 3 luni înainte de a-ţi infiinţa o firmă. Poţi face “probe” cum s-ar spune înainte de a decide să intri pe piaţă oficial.

 

 

On racism and cavemen

Let me just stress this: the hatred, the exclusion of others from your feast of life knows no border be it geographical, cultural or religious.

In fact the problem of racism and xenophobia or any kind of discrimination is the extend to which every single one of us is willing to give his or her neighbour the minimum space (physical, social, economic) so he or she and us can live without knowingly or intentionally stealing it from each other.

Because, as the recession hit us all now, it did, apart from the obvious damage, a good thing. It revealed the limits of our evolution from being led by primary instincts as cavemen to the fine human beings living in a overregulated, oversexed, religiously saturated society of today. 

Can somebody find any trace of evolution here?

depression

It may sound strange but depression can become a comfort zone. You get so used to the grammar and the vocabulary that it becomes your default setting. Step out of it and you are full of fear. It is a vicious circle, what a friend described like a snake eating itself.

(Actor Joe McGann)

Drept de muncă în UK – self-employed

 

Cea mai răspândită formă de muncă în UK pentru români este cea de self-employed (liber profesionist). Asta pentru că UK nu a mai acordat drept de muncă universal României şi Bulgariei odată cu intrarea lor în Europa, aşa cum a acordat celorlalte 8 ţări est-europene care au intrat în 2004. Motivele sunt în general politice şi nu le discut aici.

Traseul de parcurs pentru a lucra legal ca self-employed este următorul:

1. obţinerea numărului de asigurări sociale (National Insurance Number)

2. înregistrarea la Tax Office ca self-employed în domeniul ales

3. înregistrarea la Home Office ca rezident în categoria self-employed

Pentru punctul 1 termenul e imediat ce obţii o ofertă de lucru în regim de self-employed (atenţie, nu ca angajat pentru care e nevoie de permis de muncă) sau ai început deja lucrul pentru un client sau mai mulţi. Ti se va cere la interviul pentru obţinerea numărului de asigurări o dovadă a celor de mai sus, pe lânga altele ca paşaport şi buletinsau permis de conducere, dovada adresei (cum ar fi corespondenţă oficială de la furnizorii de utilităţi sau telefonie pe adresa la care staţi, pe care să apară numele vostru)

Punctele 2 şi 3 sunt obligatoriu de îndeplinit în maxim 3 luni de la intrarea în ţară, timp considerat suficient pentru a decide dacă rămâi la muncă sau te întorci în România. Pentru punctul 2 e nevoie de acte de identitate din nou, plus dovezi ale muncii prestate deja (facturi emise clienţilor, balanţe bancare, scrisori de recomandare de la clienţi etc), plus dovada posesiei unui număr de asigurări sociale (vezi punctul 1).

Punctul 3 este ignorat de mulţi români, printre altele şi pentru că nu este obligatoriu, pare mai complicat şi greu de obţinut (Home Office, echivalentul Ministerului de Interne de la noi este încă o sperietoare pentru mulţi veniţi înainte de a se ridica vizele mai mult sau mai puţin legal). Ceea ce nu realizează e că prin inregistrarea oficială ca rezident se obţine un card (yellow card) care reprezintă dovada că de la data eliberării lui persoana în cauză se află legal în  UK. După 5 ani de şedere legală (înregistrată) se poate obţine drept de rezidenţă pe timp nelimitat şi, cel mai important, drept de muncă nelimitat.  Singura situaţie mai probabilă în care poţi pierde acest drept este absenţa pentru mai mult de 2 ani din UK.

Frica – începutul şi sfârşitul înţelepciunii (3)

După cum se observă până acum nu am găsit încă ceva legat de frică care să nu poată fi atribuit naturii umane, materiei fizice; religia nu pare să aibă până la acest punct justificare în a fi prezentă pe piaţa soluţiilor la problemele create de frică cu atât mai puţin prin eliminarea celor pur raţionale.

Cum se face că totuşi imaginea pe care religia a creat-o mereu e cea a unei ideologii bazate în proporţii covârşitoare pe frică?  Ce anume a făcut ca religia să reziste până in zilele noastre indiferentă la avansul tehnologic şi ştiinţific?

Un lucru sigur e că nici un sistem nu poate fi înţeles cum trebuie dacă nu ai acces în interiorul lui, dacă nu eşti în mod genuin pentru o vreme macar, parte a lui.

După cum spunea Philip Yancey într-un interviu anul trecut, experienţele personale unice şi irepetabile sunt cele care dau valoare observaţiilor generalizatoare. El constata că a fost înţeles de oameni dintr-o extrem de variată paletă de convingeri şi niveluri intelectuale în măsura în care a fost tot mai specific, mai personal, în scrierile sale.

Observaţia lui, bazată pe experienţă, deci autentică (criteriul ales de mine), m-a ajutat să descopăr ceva ce m-a adus la o bifurcaţie.

O direcţie ducea spre o frică pe care am numit-o instituţională, oficializată şi justificată practic prin asimilarea ei în instituţii produse ale ideologiilor politice şi/sau religioase.

Cealaltă pistă are sens invers, spre interiorul omului, spre frica creata de nevoile lui de bază, naturale care odată experimentate devin nevoi unice, individuale.

Direcţiile fiind în opoziţie, soluţia la problemele create de frica va trebui să vină pe una din ele, niciodata din ambele.

Permisul de muncă în UK

 

Indiferent de categoria în care te afli pentru a lucra ca şi angajat trebuie să obţii un permis de muncă.

Majoritatea românilor din UK lucrează pe cont propriu, ca self-employed care este echivalentul liberului profesionist de la noi. Ce ai nevoie pentru a lucra ca self-employed în alt articol.

În cele mai multe situaţii obţinerea permisului de muncă se face astfel:

- firma angajatoare aplică la UK Border Agency pentru a obţine aprobarea de a angaja persoana în cauză; exista câteva criterii carfe trebuie îndeplinite de către firmă şi de angajat pentru a primi acest acord

-după obţinerea de către firmă a scrisorii de aprobare, viitorul angajat aplică la acelaşi departament pentru permisul de muncă, la aplicaţie fiind anexată şi respectiva scrisoare

Pentru următoarele situaţii nu e nevoie ca firma să obţină aprobarea pentru angajarea unui român; viitorul angajat va aplica direct pentru permis (Accession Worker Card). În ambele cazuri permisul de muncă este valabil doar pentru postul şi firma pentru care se face aplicaţia. În cazul schimbării locului de muncă adică al firmei pentru care lucrezi, ambele acţiuni trebuie reluate (noua firma să ceară aprobarea şi angajatul un nou permis)

Lista pentru care nu e nevoie ca firma să ceară aprobare:

 1. personalul companiilor aeriene de la sol

2. plasamentele de au-pair

3.  lucrătorii din familiile cu drept de şedere în UK care au fost angajaţi anterior sosirii aici cel puţin un an (servitori)

4.  pastori, preoţi,misionari, membrii unui ordin religios

5. angajaţii altor guverne

6. servitorii personalului diplomatic

7. medicii cu masterat, dentişti şi medici generalişti în practică

8. reprezentanţii presei străine, ai agenţiilor de ştiri sau RTV

9. agenţii sau reprezentanţii unei firme străine

10. profesori sau asistenţi de limba străină în cadrul schimbului special de experienţă

11. asistenţi medicali calificaţi care vin aici pentru o perioadă de practică sub supraveghere

 

Frica – începutul şi sfârşitul înţelepciunii (2)

Gândurile astea despre frică mi-au apărut deseori în încercarea mea de a descoperi ce anume se află la baza perioadelor de criză, de anxietate, cât de justificată este frica şi mai ales cât de controlabilă e ea. De-a lungul timpului am dat deoparte prin introspecţie straturi de prejudecaţi, imagini distorsionate despre realitate, împrumutate sau proprii. Fără un plan anume, instinctiv doar, încercam să ajung la real prin dezbrăcarea lui de interpretări neverificate şi nevalidate de experienţa personală sau de logica bunului simţ. (Să nu fiu greşit înteles, nimic nu era programat sau sub imperiul urgenţei. Sunt un om cu inteligenţă sub medie aş spune, am un grad destul de mare de inerţie când e vorba de învăţat lucruri noi. Compensez însă prin viteza cu care sar peste etape ca să ajung în timpul cel mai scurt posibil la concluzie.)

Pentru a reşi în quest-ul meu aveam nevoie de un punct de sprijin, un criteriu chiar şi temporar, relativ, de care sa ma folosesc în evaluarea realităţii. Instinctul mi l-a selectatşi de data asta ca fiind autenticitatea. Cât din ideile, educaţia primită, morala asimilată prin trăirea într-un mediu profund marcat de religie, legile nescrise ale mediului social au la bază ceva real, concret, verificabil şi logic totodată?  Căt din ceea ce se emitea cu pretenţii de adevăr absolut sau adevăr revelat se potrivea în matricea compusă din fapte, experienţe reale, convingeri aplicate în mod concret CHIAR ŞI ÎMPOTRIVA logicii sau a raţiunii?

Pentru că gândurile legate de frică apăreau în mijlocul unor experienţe reale în care frica şi emoţiile escaladau vertiginos tinzând să preia controlul asupra centrului decizional, am fost obligat să caut solutii practice la problemele create de frică. Am realizat că frica nu se limitează să actioneze asupra nevoilor primare (frica de întuneric, de sărăcie, de necunoscut, de moarte) ci se propagă în valuri pâna la cele superioare: frica de a nu fi perceput aşa cum eşti în realitate, frica de a nu rata sensul vieţii, frica de a nu înţelege greşit legile lumii spirituale, religioase etc.

Frica – începutul şi sfârşitul înţelepciunii (1)

Are frica valenţe etice?

Dacă vom considera frica doar din punct de vedere strict raţional ca fiind un atribut natural al omului, un fel de instinct secundar, subordonat instinctului de conservare atuunci etica are de-a face cu frica în măsura în care are de-a face cu foamea sau nevoia de somn. Etica n-ar fi altceva decât un set de reguli şi convenţii sociale apărut din necesitatea de a face posibilă convieţuirea în comunităţi.

Ceea ce încearca religia organizată să obţină e sa includă frica în sistemul ei de valori. Nu neaparat recunoscându-i meritele cât din cauza forţei mari pe care frica o are asupra omului şi pe care nicio ideologie nu o poate ignora pentru a avea succes. O soluţie aparte pare să fie ilustrată în curentul pozitivist- pragmatic din lumea evanghelică, în special cea americană prin care presiunea creata de frică este contrabalansată de tehnici de autosugestie colectivă. Succesul ei dovedeşte că a reuşit să stabilească cel puţin locaţia, spaţiul din care originează frica şi anume cel al subconştientului sau chiar al inconştientului. Un spaţiu mult prea putin explorat şi explorabil încă, pentru a beneficia de feedback-uri.

Found and lost…still looking

“The conscience is a whore”

Quite a fine statement this was. The man sitting next to me now was talking to his friend, both in their thirties. The other guy was quietly sipping from his tea and nodding with an approving half-smile.

“I can’t believe I let myself tricked by this little damn thing called “conscience”. I know, I can’t blame anyone but myself. I cannot stop thinking: “Why on earth would one find such a pleasure in messing your life with all the irrational fear which having a “conscience” bring to one’s life?”

The conversation drowned in the loud noise coming from the group of schoolchildren overcrowding the only sofa in the far corner of the cafe.

…………………………………………………………………………………………………………………….

The boy was sitting as usual on a bench in the first row in the balcony situated at the back of the church. The elder in front in charge with the praying part of the divine service read a psalm from the Bible with a flat monotonous voice. The boy has learnt the psalm by heart now.  Psalm reading finished, the choir started singing an old song. He leaned forth, resting his head on his arms crossed against the balustrade. The music was now a relaxing background sound….God was present there, he just knew it. The boy lost the feeling of his body weight, conscience thinning, the thoughts of schoolmates, exams, temptations of the flesh gone as if never existed. The Holy Spirit came and filled the building with its presence and he wouldn’t miss that for the world. How could one let himself bothered by earthly matters now when God Himself was there wanting to talk to you?

 With the eyes closed tightly to the point of hurt, the boy opened the wings that now were attached to his arms and slowly left the bench behind, floating like a newly born angel above the unsuspecting crowd. It didn’t matter that they didn’t actually notice the miracle. It was all the more exciting to have an experience both real and visible to only one pair of eyes.

He and God knew what was happening and that was more than enough.